17/07/2025
Termocentrala Comănești (denumită în trecut Termocentrala Comănești II) a fost a patra cea mai mare termocentrală din România ca mărime în 1956.A fost construită în anul 1954 în orașul Comănești și avea o putere maximă instalată de 24 MW (2x12MW), pe lignit. Punerea în funcțiune, în 1954, la CET (Centrala Electrică de Termoficare) Comănești II, la 11 iulie și la 12 septembrie a primului grup, respectiv al celui de‑al doilea însumând o putere de 24 MW (2x12 MW), a însemnat un eveniment extrem de important, datorită atât puterii instalate mari, în comparație cu centralele electrice existente în Moldova, cât și tehnicității ridicate a instalațiilor. La punerea în funcțiune a CET Comănești II era a patra ca mărime din țară, din punctul de vedere al puterii instalate, după Doicești, Grozăvești și Ovidiu 2. Echipamentul centralei, de fabricație sovietică din anul 1954, era compus din 3 cazane de abur de 75 t/h; 420º C; 360 ata, două turbine cu condensație și prize reglabile. Centrala a funcționat inițial pe gaze, iar din 1962 pe cărbune. Stația de transformare de 6/35 kV a CETComănești avea la punerea în funcție două transformatoare de câte 15 MVA; 6/35 kV și bare duble. Principala problemă pe care a trebuit s‑o rezolve IRE Bacău pentru CET Comănești a constituit‑o pregătirea cadrelor tehnice și asigurarea funcționării normale a centralei. Personalul nou angajat a fost pregătit teoretic, la Comănești, iar sub aspect practic, la CET Ovidiu 2 Constanța, în iarna 1953–1954. De asemenea personalul de exploatare a participat la lucrările de mo***re a utilajelor, în ultima fază de montaj. CET Comănești a constituit o adevărată școală pentru termoenergeticieni, atât pentru tehnicieni și muncitori, cât și pentru electroenergeticieni cu același nivel de pregătire. Director a fost maistrul Vasile Bobeică, iar inginer șef inginer Iancu Ștern și ca primi specialiști care s‑au format aici: Botez Ilarion, Ioneescu Marin, Bizim Vasile, Drafta Gheorghe, Mircescu Horia, Batler A, Cionca Simion, Manoliu Radu etc. După intrarea în funcțiune a CET Comănești II, vechea centrală Comănești I a fost trecută în rezervă, iar la 26 octombrie 1956 a fost retrasă din exploatare. Grupul AEG de 2 MW și cazanul Erste Bruner aferent, au fost transferate la Institutul Politehnic București.[2]În anul 1963, în componența I.C.T. Borzești intră Termocentrala Comănești. În anul 1968 unitatea capătă denumirea de Întreprinderea Electrocentrale Borzești; în alcătuirea ei intră și C.E.T. Iași.
