09/05/2016
Articool preluat din Monitorul de Suceava, pentru cei ce doresc rasaduri de calitate!
"Gulliver din Bursuceni, legumicultorul Mătrăşoaia şi a sa ţară a minunilor liliputane
de Cosmin ROMEGA
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)
Aliniate precum nemuritorii soldaţi de teracotă care păzesc mormintele împăraţilor Chinei, mii de plăntuţe cu diverse forme şi culori ţi se înşiruie sub priviri, învăluindu-te din toate părţile. Fiecare din ele ascunde un secret anume, pe care îl ştie doar cel care le este mamă şi tată, Vasile Mătrăşoaia, un cunoscut legumicultor din Bursuceni, care le vorbeşte precum copiilor săi, dialogând cu ele zi de zi, aflându-le nevoile şi descoperindu-le secretele, pe măsură ce se dezvoltă şi i se înfăţişează în toată splendoarea lor.
Înconjurat din toate părţile de răsadurile pe care le pregăteşte pentru un nou sezon agricol, Mătrăşoaia pare a fi un uriaş care a ajuns într-o lume liliputană, unde trebuie să fie atent la orice mişcare pentru a nu distruge acel univers verde din care a făcut o pasiune fără de care viaţa nu mai are rost.
Dar Gulliver din Bursuceni se mişcă iute de colo-colo, sărind peste zeci de plante deodată, trecând când la un lot de roşii cu frunzuliţe pufoase, când la un câmp imens de ardei de un verde crud sau la unul de busuioc roşu ca focul, care îţi răspândeşte în gură arome de scorţişoară ori de cuişoare.
„Aici, oricâtă treabă aş avea, plantele îmi dau o forţă de a merg ca tunul. Am 62 de ani, dar nu mă dau pe unul de 20 de ani”, rosteşte cu multă convingere Vasile Mătrăşoaia, care a înfiinţat în propria gospodărie o adevărată staţiune experimentală, în care produce ecologic mii de răsaduri de legume, plante aromatice şi medicinale, atât din soiuri tradiţionale, a căror urmă s-a pierdut demult prin alte zone din ţară, cât şi din soiuri pe care s-a zbătut să le obţină din alte ţări ori care i-au fost trimise de mari producători de seminţe din lume, care au au*it de faima sa de legumicultor.
Roşiile tradiţionale româneşti, printre cele mai bune din lume
Cei care ştiu câtă muncă este să îngrijeşti 10 fire de roşii îşi vor da seama cu siguranţă ce înseamnă să te ocupi nu de 100 de fire, ci de 104 sortimente de roşii, din care 70 sunt atent selecţionate din cele mai bune soiuri româneşti, fiindu-i trimise special de la Staţiunea de Cercetare Legumicolă de la Buzău, pentru a le cultiva şi a le introduce în producţie.
„Urmăresc în special care soiuri nu necesită să fie copilite de oameni, pentru că am constatat că foarte mulţi nu ştiu tehnica de copilire. Până acum am selectat 10 soiuri româneşti care nu necesită copilire”, a explicat Mătrăşoaia, care le-a dat lecţii de copilit, inclusiv cu ochii închişi, unor specialişti agronomi veniţi să îl cunoască şi să îi vadă rezultatele muncii.
Printre roşiile plantate de Vasile Mătrăşoaia se numără cele din soiul gigant, care la maturitate pot atinge 1,5-2 kilograme bucata, dar şi alte roşii mai puţin uzuale, cm ar fi cele galbene, tigrate sau negre, ori, mai nou, roşiile banană, roşiile sidefate şi roşiile trufă, adevărate rarităţi, puţin cunoscute prin lume.
Dacă pe unele le cultivă din curiozitate, pentru a face paradă cu ele, precum curiozităţile de la circ, pe altele, în special cele româneşti, le recomandă pentru calităţile lor extraordinare, pentru consum în stare proaspătă sau conservate.
Ardeiul negru, uimitorul Cornul caprei şi cel mai iute ardei din lume
În imensa seră amenajată în spatele casei, legumicultorul din Bursuceni ascunde adevărate comori genetice, pe care le îngrijeşte cu gesturi blânde. Mâinile uriaşe, bătătorite de muncă, străbătute de ravene săpate în pielea argăsită, în care se strecoară pământul pe care îl munceşte cu neîncetare, cuprind plăntuţele firave cu o gingăşie nebănuită, cu gesturi ocrotitoare, la fel cm face o cloşcă cu puii săi.
Cu o îndemânare exersată extrage rapid câteva micuţe plante din care, în vară, vor rodi ardei graşi, care vor ajunge chiar şi la un kilogram unul singur, în vreme ce din altele, pe care le deosebeşte doar el, vor creşte ciorchini de ardei iuţi ca focul.
Are făcute răsaduri din aproape 100 de sortimente de ardei, unii produşi din seminţe tradiţionale româneşti, alţii din soiuri străine, precum ardeiul negru, care, pus în glastră, ca o floare, rodeşte doi ani la rând.
„Am plantat 60 de soiuri de ardei iuţi româneşti. Inclusiv cel mai iute ardei din lume îl cultiv tot eu. Am şi ardei iute mov, ardei iute portocaliu, ardei graşi negri, ardei graşi tip ciocolată, dar şi ceva de spectacol - ardei iuţi etajaţi - cresc la doi metri şi fac etaje de cultură, portocalii şi roşii”, spune Vasile Mătrăşoaia, pentru care micuţele plante sunt cea mai de preţ comoară.
Pensia i-ar permite să trăiască liniştit fără a face nimic, dar atunci viaţa nu ar mai avea nici un farmec.
„Am soiuri de ardei selectate din cele mai bune 1.000 de soiuri din lume. Uite, ăsta e un soi de ardei capia de acum 80 de ani, pe care l-am primit de la Staţiunea de la Buzău, de la dr. ing. Costel Vânătoru, care l-a scos la iveală după 70 de ani în care nu a mai fost cultivat. Este un soi care nu se moaie la murat, rămâne crocant. Asta e ceva extraordinar”, spune entu*iasmat Gulliverul din Bursuceni, ţinând în palma făcută căuş o plantă de abia câţiva centimetri.
Castraveţi pentru diabetici şi vinete albe, roşii ori tigrate
La fel ca un magician care scoate din joben iepuraşi, porumbei ori alte lucruri surprinzătoare, la fel şi Mătrăşoaia scoate dintre rândurile de răsaduri câte o minunăţie de plantă.
Printre acestea se numără castravetele amar, util în tratarea diabetului, castravetele alb - pentru cosmetică, castravetele ţepos – pentru piatră la rinichi ori castravetele maro – un adevărat burete vegetal, ce poate fi utilizat la filtrarea apei. Lor li se adaugă dovlecelul din care tai, pentru consum, şi care se regenerează.
Tot anul acesta, pentru prima dată, are în teste 40 de soiuri de vinete. Opt soiuri, pe care le ştie bine deja, le are pregătite pentru cultură.
„Remarcabile sunt vinetele tigrate, vinetele Israel, liniile H1, H2 şi H3, de la Buzău. Mai am nouă tipuri de castraveţi - Triumf românesc, soiuri hibride, de la Sigenta, de la Enza Zaden, din Olanda, şi de la ZKI - Institutul de Cercetare Legumicolă din Ungaria. În tot ceea ce fac am căutat să selectez soiurile cele mai productive, pentru ca omul să nu lucreze în zadar. Aşa am procedat pentru toate produsele, inclusiv ţelină, pătrunjel şi sfeclă roşie. După atâţia ani de cercetare, am obţinut o sămânţă de sfeclă roşie extraordinară, perfect rotundă, cu un gust desăvârşit, fără pic de inele albe prin ea. Cele care au inele albe în ele nu se pretează la mâncare”, a adăugat Mătrăşoaia.
Printre surprizele pe care le pregăteşte anul acesta se mai numără un castravete pentru salată care se transformă treptat în pepene galben, cu o greutate de 2-3 kg, dar şi
vinete roşii de la Buzău.
Schimbările climatice, un pericol pentru agricultură
Din experienţa sa, acumulată în timp, au venit să înveţe nu doar agronomi din ţară, ci şi de peste hotare.
„Au venit nişte nemţi şi se mirau că plantele păreau mai galbene, că nu aveau destulă apă. La ei, le udă zi de zi, continuu, să fie mereu verzi. Nu e bine, planta trebuie să se lupte pentru apă, să îşi formeze rădăcinile. De udat le u*i mai mult când intră pe rod, atunci au nevoie mai mare”, spune legumicultorul sucevean, care priveşte cu îngrijorare spre viitorul agriculturii din ţară.
„Cu clima pe care o avem noi de câţiva ani încoace, e cam problematic cu agricultura - noaptea frig, ziua cald. E ca în Sahara. Nu merge, asta e stres pentru plante. În solarii mai poţi controla tu aceste fenomene. Când e prea cald umbresc solarul, îl acopăr cu pământ negru, să opresc căldură, că altfel arde tot”, explică el.
Probleme sunt şi de la lipsa forţei de muncă. Baza sa este acum în nevastă, care vinde produsele muncii lor la Piaţa Mare din Suceava, şi-n feciorul ce-i este mâna dreaptă, dar muncitorii de care ar mai avea nevoie se găsesc tot mai greu.
„Tineretul e plecat din ţară, cei care au rămas, bătrânii, fac legumicultura după cm ştiau ei pe vremuri, numai că şi condiţiile climatice s-au schimbat. Unele soiuri de plante, vechi, nu se mai acomodează la clima actuală, solul este infectat cu fel de fel de minuni, de la îngrăşăminte chimice, pentru că nimeni nu mai ţine animale”, spune Mătrăşoaia, care, pentru a produce ecologic, are o fermă cu peste 50 de capete de vite, al căror bălegar îl adună, îl usucă şi-l răspândeşte în solarii, pentru a îngrăşa pământul.
Sănătate din plante
Pasionat de tot ce poate fi cultivat, în general, nu doar de legume, Mătrăşoaia a adunat sub aripa sa protectoare peste 40 de plante medicinale, al cărui rost îl ştie, chiar de vin de peste mări şi ţări, din Tibet, Peru sau munţii Bulgariei.
Printre acestea se numără Maringa – arborele vieţii, vi**ra bulgară - Mursalski chai, lophanthus anisatus, melissa, cocineea - doctorul casei, precum şi 16 tipuri de busuioc - busuioc de Buzău, Verta de Bacău, busuioc cu aromă de lămâie, o încrucişare între busuiocul românesc şi cel thailandez, dar şi busuioc cu gust de scorţişoară ori cu aromă de cuişoare.
Ţăranul căutat de specialişti de pe trei continente
Vasile Mătrăşoaia e un om simplu, de la ţară, care a muncit toată viaţa din greu, fără a avea concedii în străinătate, fără bunuri scumpe ori fandoseli moderne. Un ţăran precum Moromete, doar că din Bursuceni, comuna Vereşti, dar a cărui pasiune pentru legumicultură l-a făcut să fie căutat de specialişti din toată ţara şi chiar de reprezentanţii unor mari companii de profil, de pe trei continente.
„Îmi place să fac experimente. Eu şi cu directorul Staţiunii de Cercetări în Legumicultură de la Buzău, Costel Vânătoru, pentru asta trăim, nu pentru altceva. Şi la 2 dimineaţa dacă îi dau telefon, îmi răspunde. Ăştia care nu ştiu carte nu stau de vorbă cu mine, cei cu carte, da. Vorbesc cu academicianul Ion V. Pop, un om extraordinar, de nota 10, doamna Croitoru, de la Holland Farming, Ani Tudor, de la Kesas, sunt personalităţi care au lucrat în agricultură şi cu care mă consult mereu. Cum prind oleacă de timp, noaptea, studiez. Internet nu ştiu, dar mai bine aşa, că altfel jar mâncam”, spune el, cu acel zâmbet blajin, al omului trecut prin viaţă, care ştie să se întindă cât îl ţine plapuma, dar nici că se lasă călcat pe bătături.
„Anul acesta, o companie din Antalya mi-a trimis spre testare 11 sortimente de roşii, să vadă cm merg roşiile lor în zona noastră. Alte seminţe mi-au trimis cei de la Bakker din Olanda, cei de la Syngenta, care sunt activi peste tot în lume, şi mulţi alţii. Au au*it că fac legumicultură puternică, dar practica se îmbină cu ştiinţa, unde nu ştiu, cer expertiza unor specialişti, academicieni. Cei de la Hazera - o companie din Israel, când au venit la mine, au spus că de ar avea ei pământul nostru, l-ar lucra cu lingura. Noi ne batem joc de el, stă nefolosit”, spune Mătrăşoaia.
Pentru cei care-l caută, mai ales din alte judeţe, mai simplu e să îl sune, la 0755 635 861.
Cu un gest larg, Mătrăşoaia arată în jur, spre marea verde de răsaduri ce îl înconjoară.
„De acum începe spectacolul. Aici, la Bursuceni, este maternitatea, iar dincolo, la Dumbrăveni, la solariile din câmp, urmează viaţa şi moartea”, decretează solemn.
Vasile Mătrăşoaia e un om simplu, de la ţară"
