14/06/2026
Am citit de multe ori comentariul acesta și, de fiecare dată, ne-a făcut să tăcem puțin.
În fiecare troiță pe care o lucrăm există multe de ore de muncă, praf de marmură, emoții și întrebări dacă am reușit să dăm pietrei ceea ce omul a venit cu adevărat să ne ceară. Nu vindem doar un obiect. Încercăm să făurim o mărturisire.
Doamna Ioana (Avanu) Galiuc ne-a lăsat acest gând, iar noi simțim că nu trebuie să rămână ascuns într-un comentariu. A urmat apoi o poezie și cuvinte care ne-au emoționat profund, vorbind despre mâinile care nu lucrează doar pentru pământ, ci lasă punți între generații și între om și Dumnezeu.
Poate că acesta este cel mai frumos compliment pe care l-am primit vreodată. Nu pentru noi, ca oameni, ci pentru că cineva a văzut ceea ce încercăm să punem în fiecare lucrare.
Vă mulțumim din suflet, doamnă Ioana, pentru aceste rânduri. Le păstrăm ca pe o binecuvântare și ca pe o responsabilitate: aceea de a nu uita niciodată că o troiță nu se cumpără. O troiță se făurește pentru omul care o ridică și pentru credința pe care o lasă în urmă.
Dacă și voi credeți că astfel de meșteșuguri merită păstrate și duse mai departe, distribuiți această postare. Poate că, ajungând la mai mulți oameni, va ajunge și mesajul că o troiță nu este doar piatră, ci o pagină de suflet scrisă pentru generațiile viitoare.