31/07/2025
În adâncul istoriei uitate, când Dunărea era mai mult decât o apă liniștită – era o arteră vitală a imperiilor – trăia un român a cărui reputație se întindea de la Vidin până la Galați. Numele lui era Iani Țamblac, iar pe atunci era cunoscut drept „spaima fluviului”. Nu era un pirat marin în sensul clasic, dar ce făcea pe Dunăre era tot o formă de piraterie: ataca vasele comerciale otomane, prăda convoaiele fluviale și dispărea în stuful Deltei ca o umbră.
Iani nu era un tâlhar oarecare. Avea o flotilă mică, formată din bărci rapide, bine ascunse în canalele de apă, și acționa cu o strategie militară demnă de comandanți renumiți. Se spune că nici o corabie turcească nu îndrăznea să treacă prin anumite zone fără escortă armată, de teamă că „românii lui Țamblac” îi vor ataca.
Ce îl făcea cu adevărat temut era faptul că nu acționa pentru bogăție personală, ci dintr-un spirit de răzbunare și libertate. A fost sprijinit de localnici, de haiduci, și chiar de unii domni moldoveni care vedeau în el un mod indirect de a lovi Imperiul Otoman. Cronicile otomane îl numeau „diavolul apelor”, iar ordinul de capturare emis pe numele lui circula ani la rând fără succes.
Deși uitat de istoria oficială, Iani Țamblac rămâne în memoria fluviului ca un personaj legendar, un pirat român care a făcut din Dunăre scena unei rebeliuni tăcute și curajoase.
