28/05/2026
De ce nu avem încă un CCM și de ce soluția Acordului a fost ignorată
În ultima perioadă, Sindicatul Drumarilor „Elie Radu” a constatat apariția tot mai multor comentarii legate de negocieri, de drepturile salariaților și de așteptările firești pe care membrii de sindicat le au de la conducerea organizației sindicale.
Unele dintre aceste comentarii sunt motivate de frustrări reale. Le înțelegem. Oamenii au așteptări, oamenii vor răspunsuri, oamenii vor siguranță. Este absolut normal.
Dar vedem și alt tip de comentarii: comentarii rău intenționate, alimentate de cei care încearcă să transforme o situație juridică blocată de legislație într-o armă împotriva sindicatului. Nu vom intra în polemici sterile, nu vom răspunde la provocări și nu vom coborî discuția în zona atacurilor personale. Cunoaștem aceste tactici de subminare, diversiune și manipulare. Tocmai de aceea, alegem să explicăm încă o dată, clar, pentru toți membrii de sindicat, care este situația reală.
Primul lucru care trebuie înțeles este următorul: în acest moment, semnarea unui Contract Colectiv de Muncă este blocată de cadrul legal aplicabil companiilor de stat în lipsa Bugetului de Venituri și Cheltuieli aprobat.
Nu este o chestiune de voință. Nu este o chestiune de cât de tare strigă cineva. Nu este o chestiune de presiune publică, de nervi sau de lozinci. Cât timp BVC-ul nu este aprobat, compania nu poate asuma prin CCM drepturi cu impact financiar în afara limitelor legale și bugetare. Ordonanța fiscal-bugetară este clară: contractele colective de muncă la operatorii economici se negociază după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli și în limitele stabilite prin aceste bugete.
Așadar, oricât de incomod este adevărul, acesta trebuie spus direct: fără buget aprobat, nu se poate semna un CCM cu drepturi financiare noi sau asumări bugetare care nu au acoperire. Cine ignoră acest lucru fie nu înțelege cadrul legal, fie se preface că nu îl înțelege.
Tocmai pentru a nu lăsa membrii de sindicat descoperiți în această perioadă de tranziție, Sindicatul a propus singura soluție juridică rezonabilă: încheierea unui Acord în baza art. 119 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social.
Acest tip de acord nu este o invenție. Nu este o improvizație. Nu este o formă de evitare a legii. Dimpotrivă, este prevăzut expres de lege. Art. 119 permite organizațiilor sindicale legal constituite să încheie cu angajatorul acorduri, convenții sau înțelegeri scrise, aplicabile membrilor organizațiilor semnatare.
Cu alte cuvinte, legea permite exact ceea ce Sindicatul a propus: un acord bilateral, semnat între angajator și sindicat, aplicabil membrilor de sindicat, până la aprobarea bugetului și până la finalizarea negocierilor pentru noul CCM.
Este normal ca un astfel de acord să se aplice membrilor de sindicat. Un acord se încheie între două părți determinate. Nu poți încheia un acord între 2 părți pentru persoane care nu fac parte din acea organizație, la fel cm nu poți încheia un acord între 2 asociații de proprietari care sa privească drepturile unui trecător de pe stradă care nu are nicio calitate în acele asociații. Pare simplist spus, dar exact aceasta este logica juridică.
Conducerea CNAIR a respins însă această soluție, invocând argumente pe care le considerăm fragile și neconvingătoare.
S-a susținut că acordul ar avea aplicabilitate discriminatorie, pentru că s-ar aplica doar membrilor de sindicat. Această abordare ignoră tocmai textul legii. Legea dialogului social recunoaște existența organizațiilor sindicale, recunoaște dreptul acestora de a încheia acorduri și stabilește că asemenea acorduri pot fi aplicabile doar membrilor organizațiilor semnatare cm e și logic . A confunda această situație cu discriminarea înseamnă a ignora diferența dintre un criteriu interzis de discriminare și apartenența voluntară la o organizație sindicală care negociază drepturi pentru propriii membri.
S-a mai susținut că acordul ar echivala cu un Contract Colectiv de Muncă. Nici acest argument nu poate fi acceptat. Sindicatul nu a propus înlocuirea CCM-ului și nici eludarea negocierii colective. Sindicatul a propus o soluție tranzitorie, limitată, până la aprobarea bugetului și până la finalizarea negocierilor CCM. Scopul era conservarea unor drepturi, nu crearea unui contract colectiv paralel.
S-a mai invocat lipsa BVC-ului aprobat. Tocmai aici apare contradicția majoră: dacă lipsa BVC-ului blochează semnarea CCM-ului, atunci era cu atât mai necesară găsirea unei soluții de avarie, legală și temporară. Aceasta a fost soluția Acordului. Iar această soluție a fost ignorată.
Din informațiile prezentate de Sindicat, există numeroase companii — aproximativ 110 — în care asemenea acorduri au fost semnate, tocmai pentru protejarea membrilor de sindicat în perioade similare. Acolo unde conducerile au înțeles rolul dialogului social, membrii de sindicat au beneficiat de protecție. Acolo unde s-a dorit, s-a găsit o soluție. La CNAIR, soluția propusă de Sindicat a fost respinsă.
Mai mult, compania a propus, ca variantă de avarie, preluarea anumitor drepturi prin Regulamentul Intern. Trebuie spus foarte clar: Regulamentul Intern este un act unilateral al angajatorului. Sindicatul nu poate semna Regulamentul Intern în locul angajatorului. Sindicatul nu poate garanta prin Regulamentul Intern drepturile membrilor săi, pentru că un asemenea act poate fi modificat tot unilateral de angajator, în condițiile legii.
De aceea, Sindicatul nu putea prezenta ca soluție proprie ceea ce aparține exclusiv angajatorului. Soluția Sindicatului a fost Acordul bilateral, asumat de ambele părți, cu forță juridică între semnatari. Aceasta era varianta corectă, echilibrată și sigură pentru membri.
În aceste condiții, lamentările publice nu rezolvă nimic. Strigătele nu aprobă bugetul. Comentariile răutăcioase nu înlocuiesc legea. Acuzațiile aruncate împotriva Sindicatului nu creează posibilitatea juridică de a semna un CCM atunci când cadrul legal nu permite acest lucru.
Sindicatul și-a făcut datoria: a explicat situația, a propus o soluție, a încercat să conserve drepturile membrilor, a dus argumentele în negociere și a arătat că există mecanisme legale care puteau fi folosite.
Din păcate, soluția Acordului a fost respinsă de conducerea CNAIR.
Prin urmare, situația este simplă:
CCM-ul nu poate fi semnat în lipsa BVC-ului aprobat, din cauza limitărilor legale.
Acordul propus de Sindicat era soluția tranzitorie pentru membrii de sindicat.
Această soluție a fost refuzată.
Regulamentul Intern poate fi folosit doar de angajator, ca act unilateral, nu ca instrument negociat și garantat de Sindicat.
În continuare, Sindicatul va participa la negocieri, va susține drepturile membrilor săi și va cere ca, imediat ce cadrul legal permite, drepturile să fie reglementate prin CCM.
Până atunci, trebuie să fim lucizi: nu sindicatul a blocat CCM-ul, nu sindicatul a refuzat Acordul și nu sindicatul poate aproba bugetul companiei.
Sindicatul a venit cu o soluție. Conducerea CNAIR a ales să nu o accepte.
Asta este realitatea.